shutterstock-8684233In timpul vizitelor din zilele trecute am interactionat foarte mult cu copiii, gandindu-ma ca ei sunt beneficiarii directi ai servicilor educationale, asadar, ei trebuie sa-mi spuna cat mai multe lucruri despre scoala, orele de curs, etc. Am pus intrebari, probabil prea multe… I-am intrebat pe copii si altceva decat daca le place la scoala. Le-am pus si aceasta intrebare si mi s-a raspuns, in cor, DAAAA! Nu mi-a venit a crede cat de convingatori pareau! Nu m-am putut abtine si le-am spus ca, in ce ma priveste, nu cred ca mi-ar fi placut la scoala… daca era la fel ca cea in care invata ei… In fine, poate ca pentru ei scoala era un loc mai bun si mai frumos decat cel de acasa.

Dar, sa revin la intrebarile pe care le-am adresat copiilor. I-am intrebat daca citesc si daca se uita la televizor. Copiii nu citesc, din pacate! Nu au carti, nu au biblioteca, nu sunt provocati si incurajati sa citeasca.

O profesoara tanara de limba romana m-a impresionat in mod special. Ea scoatea carti din spatiul unde erau depozitate acestea (nu e vorba de o biblioteca, ci despre un fel de depozit) si le aducea saptamanal, lunar copiilor, indemnandu-i sa citeasca. In schimb, copiii se uitau la televizor.

Cred ca toti aveau televizor, spre surprinderea mea, marturisesc! Am fost curioasa si i-am intrebat ce au vizionat in ultimele zile. Am primit niste raspunsuri care m-au lasat fara replica: Iubiri secrete si alte cateva nume de filme (telenovele, inteleg…) despre care, trebuie sa marturisesc nu am auzit! Vizionau aceste filme impreuna cu mamele lor… Nu vreau sa mai comentez in niciun fel! Gandul meu s-a dus la un subiect intens discutat si disputat cu ceva timp in urma: anuntul ministerul de a introduce tabletele in scoli…

Confruntata cu realitatea din acele scoli am avut o reactie de paralizie instantanee si nu exagerez deloc! Personal, sustin ideea si cred cu tarie ca trebuie sa vorbim pe limba copiilor, sa tinem pasul cu dezvoltarile tehnologice, sa folosim toate mijloacele posibile pentru a provoca invatarea, dar toate astea numai dupa ce cunoastem care este realitatea din fiecare comunitate si, mai ales, care sunt nevoile copiilor din acele comunitati.

In scolile in care am fost, si nu numai, poate e nevoie de tablite pe care copiii sa invete sa scrie si sa citeasca iar in altele de tablete, fara indoiala. Nu cred in niciun fel de uniformizare, cred in individualizarea invatarii in functie de nevoile copiilor! Si, iata un text interesant despre tablite, tablete si… mancatul cartii!

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/tabli-tableta-cateva-curiozitati-istoria-lecturii-surprinse-cronologic

prof. Liliana Romaniuc, project manager

Individualizarea invatarii in functie de nevoile copiilor!

Leave a Reply