desen_romaniucPrivite din perspectiva rezultatelor evaluărilor naționale recente, testele internaționale, la care România a participat, nu fac decât să confirme realitatea tristă din sistemul românesc de educație.

Sistemul educațional românesc trece, de ani buni, prin încercări disperate de re­for­mare rămase, din păcate, doar la un nivel profund declarativ, fără relevanță în tot ceea ce înseamnă educația pentru viața re­a­lă. În anul 2007 am avut primul raport pro­fesionist, bazat pe date și informații ri­guros analizate, cu privire la problemele cu care se confruntă sistemul educațional ro­mâ­nesc – România Educației, România Cer­cetării. Diagnoza realizată a scos în evi­dență faptul că „menținerea actualului sistem de învăţământ din România pune în pericol competitivitatea şi pros­pe­ri­ta­tea ţării. Acest sistem are patru mari pro­bleme: este ineficient, nerelevant, ine­chi­tabil şi de slabă calitate“.

 

  1. Inefieciența sistemului este relevată de re­zultatele elevilor români la testele in­ter­naționalePISA, PIRLS și TIMSS. Astfel, în­ce­pând cu anul 2000, când România a par­ticipat la prima testare PISA, și până în pre­zent, în mod constant, țara noastră s-a aflat pe ultimele locuri din Europa în ceea ce privește capacitatea elevilor de 15 ani de a înțelege textele pe care le citesc. Pro­centul copiilor care nu reușesc să atingă ni­velul de competență 2 este cel mai mic la nivel european (47% la lectură, în 2009, 37% la matematică, în 2012). Ni­ve­lul de competență 2 înseamnă că elevii cu­nosc literele, pot citi cuvinte și înțeleg doar propoziții extrem de simple. Testele PIRLS verifică competențele de lectură ale elevilor de clasa a IV-a și se aplică din cinci în cinci ani (2001, 2006, 2011). Ro­mânia ocupă, în 2011, locul 36 din 45 de state par­ticipante, față de locul 22, cât ocu­pa la eva­luarea din 2001. În acest con­text, afir­mațiile cu privire la calitatea edu­cației din România sunt cel puțin în­doielnice, dacă nu chiar deplasate. În anii ’70, România se situa printre primele 10 state în ceea ce privește numărul de olim­pici. Acum, pro­centul acestora este de 0,003% din po­pu­lația școlară a țării. Așa­dar, nici pe de­par­te nu putem vorbi des­pre sistemul edu­ca­țional românesc ca fi­ind unul performant și eficient.

 

  1. Sistemul educațional românesc, spune analiza, este nerelevant în raport cu eco­nomia și societatea viitorului. Mai bine de 20% dintre elevi părăsesc timpuriu școala, față de 15% la nivel european. România es­te țara cu una dintre cele mai mici par­ti­cipări a adulților la programe de învățare pe tot parcursul vieții.

 

  1. Sistemul educațional românesc este pro­fund inechitabil. Copiii născuți în mediul ru­ral sunt condamnați la sărăcie și ne­fe­ricire. Numai 25% dintre elevii din mediul rural ajung să termine liceul, spune Ra­por­tul, iar 80% dintre copiii neșcolarizați sunt rromi. Diferențele dintre rezultatele elevilor din mediul rural și urban sunt de 15–20 puncte procentuale la toate eva­luă­rile la care aceștia participă.

 

  1. La toate acestea se adaugă slaba calitate a infrastructurii și resurselor din sistem. Școlile au aceeași arhitectură, mobilier și dotări ca în anii ’70-’80, ceea ce le face lip­site de atractivitate pentru copii și de­mo­tivante pentru cadrele didactice. Avem școli în mediul rural fără apă curentă, cu încălzire deficitară pe timpul iernii și cu toalete sub nivelul minim al civilizației eu­ropene.

 

La opt ani distanță de la acest Raport, da­că privim cu atenție la starea în­vă­ță­mân­tului românesc, chiar și numai prin pris­ma recentului Raport al Ministerului Edu­c­ației Naționalecu privire la evaluările din 2014, constatăm că lucrurile stau la fel sau poate chiar mai rău. Dacă, în plus, co­re­lăm acest raport cu documentele eu­ro­pene în domeniul educației, putem afirma că situația este chiar una dramatică.

Testele internaționale, dar și evaluarea na­țională de la sfârșitul clasei a VIII-a și exa­menul de bacalaureat ne arată ca aproape jumătate dintre elevii români sunt anal­fa­beți funcțional, adică competențele lor de literație sunt extrem de scăzute. Acești co­pii nu înțeleg textul lecturat, nu fac co­ne­xi­uni cu ceea ce, eventual, știau dinainte, nu pot formula un punct de vedere și nu sunt în stare să-l exprime, în scris sau oral.

Privite din perspectiva rezultatelor eva­luă­rilor naționale recente, testele inter­na­țio­nale, la care România a participat, nu fac altceva decât să confirme realitatea tristă din sistemul românesc de educație. Acest lucru este subliniat și de Raportul Gru­pului de Experți la Nivel Înalt al Comisiei Europene, care a realizat o analiză ri­gu­roasă a nivelului competențelor de lite­ra­ție ale cetățenilor europeni. România ocu­pă un loc special în acest raport, tocmai prin procentul mare de copii, adolescenți și adulți analfabeți funcțional și prin lipsa de măsuri concrete pentru reducerea aces­tuia. Oficialii și liderii europeni au conș­ti­entizat că o populație cu competențe de li­terație scăzute nu va putea asigura o eco­nomie competitivă, bazată pe inovare în ță­rile membre.

 

În final, preluarea unor modele și exemple de bună practică de la nivel european, în domeniul lecturii și literației, și mul­ti­pli­carea lor în sistemul educațional ro­mâ­nesc poate constitui un element de le­gă­tu­ră benefic de compatibilizare și ar­mo­nizare cu tendințele internaționale din acest domeniu vital al educației. Țările nor­dice, Marea Britanie, Germania, Polo­nia au implementat programe care au con­tribuit la îmbunătățirea competențelor de literație ale elevilor și părinților. Acestea au contribuit major la creșterea calității pro­cesului de predare-învățare și la îm­bu­nătățirea rezultatelor elevilor.

 

LILIANA ROMANIUC,
președinta Asociației Române de Literație

 

articol aparut in Revista 22 

Sistemul educațional românesc: ineficient, nerelevant, inechitabil

Leave a Reply