yourstory-educationPrivite din perspectiva rezultatelor evaluărilor naționale recente, testele internaționale, la care România a participat, nu fac decât să confirme realitatea tristă din sistemul românesc de educație. Sistemul educațional românesc trece, de ani buni, prin încercări disperate de reformare rămase, din păcate, doar la un nivel profund declarativ, fără relevanță în tot ceea ce înseamnă educația pentru viața reală.
În anul 2007 am avut primul raport profesionist, – România Educației, România Cercetării, bazat pe date și informații riguros analizate, cu privire la problemele cu care se confruntă sistemul educațional românesc. Diagnoza realizată a scos în evidență faptul că „menținerea actualului sistem de învăţământ din România pune în pericol competitivitatea şi prosperitatea ţării. Acest sistem are patru mari probleme: este ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate“.

1. Ineficiența sistemului este relevată de rezultatele elevilor români la testele internaționale PISA, PIRLS și TIMSS. Astfel, începând cu anul 2000, când România a participat la prima testare PISA, și până în prezent, în mod constant, țara noastră s-a aflat pe ultimele locuri din Europa în ceea ce privește capacitatea elevilor de 15 ani de a înțelege textele pe care le citesc. Procentul copiilor care nu reușesc să atingă nivelul de competență 2 este cel mai mic la nivel european (47% la lectură, în 2009, 37% la matematică, în 2012). Nivelul de competență 2 înseamnă că elevii cunosc literele, pot citi cuvinte și înțeleg doar propoziții extrem de simple. Testele PIRLS verifică competențele de lectură ale elevilor de clasa a IV-a și s-au aplicat din cinci în cinci ani (2001, 2006, 2011). România ocupa, în 2011, locul 36 din 45 de state participante, față de locul 22, cât ocupa la evaluarea din 2001. În acest context, afirmațiile cu privire la calitatea educației din România sunt cel puțin îndoielnice, dacă nu chiar deplasate. În anii ’70, România se situa printre primele 10 state în ceea ce privește numărul de olimpici. Acum, procentul acestora este de 0,003% din populația școlară a țării. Așadar, nici pe departe nu putem vorbi despre sistemul educațional românesc ca fiind unul performant și eficient.

2. Sistemul educațional românesc, spune analiza, este nerelevant în raport cu economia și societatea viitorului. Mai bine de 20% dintre elevi părăsesc timpuriu școala, față de 15% la nivel european. România este țara cu una dintre cele mai mici participări a adulților la programe de învățare pe tot parcursul vieții.

3. Sistemul educațional românesc este profund inechitabil. Copiii născuți în mediul rural sunt condamnați la sărăcie și nefericire. Numai 25% dintre elevii din mediul rural ajung să termine liceul, spune Raportul, iar 80% dintre copiii neșcolarizați sunt rromi. Diferențele dintre rezultatele elevilor din mediul rural  și urban sunt de 15–20 puncte procentuale la toate evaluările la care aceștia participă

4. La toate acestea se adaugă slaba calitate a infrastructurii și resurselor din sistem. Școlile au aceeași arhitectură, mobilier și dotări ca în anii ’70-’80, ceea ce le face lip­site de atractivitate pentru copii și de­mo­tivante pentru cadrele didactice. Avem școli în mediul rural fără apă curentă, cu încălzire deficitară pe timpul iernii și cu toalete sub nivelul minim al civilizației eu­ropene.

 

La opt ani distanță de la acest Raport, da­că privim cu atenție la starea în­vă­ță­mân­tului românesc, chiar și numai prin pris­ma recentului Raport al Ministerului Edu­c­ației Naționale cu privire la evaluările din 2014, constatăm că lucrurile stau la fel sau poate chiar mai rău. Dacă, în plus, co­re­lăm acest raport cu documentele eu­ro­pene în domeniul educației, putem afirma că situația este chiar una dramatică.

Testele internaționale, dar și evaluarea na­țională de la sfârșitul clasei a VIII-a și exa­menul de bacalaureat ne arată ca aproape jumătate dintre elevii români sunt anal­fa­beți funcțional adică competențele lor de literație sunt extrem de scăzute. Acești co­pii nu înțeleg textul lecturat, nu fac co­ne­xi­uni cu ceea ce, eventual, știau dinainte, nu pot formula un punct de vedere și nu sunt în stare să-l exprime, în scris sau oral.

Privite din perspectiva rezultatelor evaluărilor naționale recente, testele internaționale, la care România a participat, nu fac altceva decât să confirme realitatea tristă din sistemul românesc de educație. Acest lucru este     subliniat și de Raportul Grupului de Experți la Nivel Înalt al Comisiei Europene, care a realizat o analiză riguroasă a nivelului competențelor de literație ale cetățenilor europeni. România ocupă un loc special în acest raport, tocmai prin procentul mare de copii, adolescenți și adulți analfabeți funcțional și prin lipsa de măsuri concrete pentru reducerea acestuia. Oficialii și liderii europeni au conștientizat că o populație cu competențe de literație scăzute nu va putea asigura o economie competitivă, bazată pe inovare, în țările membre.

În final, preluarea unor modele și exemple de bună practică de la nivel european, în domeniul lecturii și literației, pentru multiplicarea lor în sistemul educațional românesc poate constitui un element de legătură benefic de compatibilizare și armonizare cu tendințele internaționale din acest domeniu vital al educației. Țările nordice, Marea Britanie, Germania și Polonia au implementat programe care au contribuit la îmbunătățirea competențelor de literație ale elevilor și părinților. Acestea au contribuit major la creșterea calității procesului de predare – învățare și la îmbunătățirea rezultatelor elevilor.

 

Sistemul educațional românesc: ineficient, nerelevant, inechitabil

Leave a Reply