Funcționarea individului în societatea cunoașterii presupune ca el să aibă competențe de literacy, adică să fie alfabetizat funcțional. Literacy înseamnă, în limba engleză, capacitatea unei persoane de a citi, a scrie și a socoti, ceea ce în limba română s-ar traduce prin alfabetizare. Pe măsură ce societatea s-a dezvoltat şi au sporit cerințele cu privire la capacitatea persoanei de a face față provocărilor unei lumi extrem de dinamice, conceptul a înglobat mai multe dimensiuni. Astfel, conceptul de alfabetizare a evoluat și avem : basic literacy, functional literacy și multiple literacy, traduse în limba română prin:

• Alfabetizarea de bază – capacitatea persoanei de a citi și de a scrie, care generează încredere în sine și motivație pentru dezvoltare ulterioară. Aceste competențe corespund nivelului 1 din cadrul testelor PISA;

• Alfabetizarea funcțională – capacitatea persoanei de a citi, de a scrie, de a înțelege și de a aplica în practică informațiile extrase din text, ceea ce îi permite funcționarea în societate, acasă, la școală și la locul de muncă. Aceste competențe corespund nivelului 3-4 din testele PISA;

• Alfabetizarea multiplă – capacitatea persoanei de a folosi competențele de citire și de scriere pentru a produce, a înțelege, a interpreta și a evalua critic texte multimodale (textele care folosesc mai multe sisteme semiotice). Aceste competențe corespund nivelul 5 din testele PISA.

Menționăm că specialiști și experți români, care au lucrat în diverse proiecte europene pe tema alfabetizării funcționale, au introdus în discursurile și în practica academică conceptul de literație, ca fiind termenul care ar explica cel mai bine înțelesul cuvântului literacy, din limba engleză. Așadar, prin competențe de literație înțelegem:
• Capacitatea unei persoane de a citi un text;
• Capacitatea persoanei de a înțelege textul respectiv;
• Capacitatea persoanei de a face conexiunile cu ceea ce știa înainte de citirea textului;
• Capacitatea persoanei de a-și formula un punct de vedere cu privire la ce a citit;
• Capacitatea persoanei de a exprima în scris sau oral punctul de vedere;
• Capacitatea persoanei de a aplica informațiile/cunoștințele obținute în contexte de viață reală – funcționarea în societate, altfel spus.

Din această perspectivă, putem spune că o persoană este alfabetizată funcțional dacă ea are aceste competențe de literație, considerate a fi cruciale pentru viaţă, care îi ajută pe cetăţeni să-şi dezvolte capacităţile de reflecţie şi de exprimare, de gândire critică şi empatie. Aceste elemente sunt necesare în procesul de dezvoltare personală şi de creare a unei imagini de sine corecte care să conducă la împlinire şi participare activă în societatea cunoaşterii. Studiile arată că un nivel scăzut al competenţelor de literaţie are ca efect o creştere economică redusă şi fără capacitatea de sustenabilitate. Din acest motiv, statele membre UE şi-au propus ca ţinţă reducerea numărului elevilor de 15 ani, care au dificultăţi în domeniul alfabetizării funcționale, la un procent mai mic de 15% până în 2020. Rezultatele testelor PISA arată că unul din cinci elevi are competenţe de literaţie foarte scăzute.

În septembrie 2012 a fost publicat primul raport al EU High Level Group of Experts on Literacy care cuprinde cinci capitole despre nivelul analfabetismului funcțional în Europa, dar și recomandări de reducere a acestuia. Viziunea grupului de experţi este rezumată în următoarele afirmaţii:
• Toţi cetăţenii Europei trebuie să aibă competenţe de literaţie care să le permită să-şi atingă aspiraţiile la nivel individual, familial, profesional şi social;
• Îmbunătăţirea competenţelor de literaţie conduce la inovare, prosperitate şi coeziune socială, la creşterea nivelului de trai al populaţiei, la reducerea şomajului şi la participare activă în societate;
• Statele membre ale UE trebuie să înţeleagă că este obligaţia lor legală de a asigura tot sprijinul şi suportul necesar pentru realizarea viziunii grupului.

Această viziune conduce la o chemare imperativă: Act now!

Din acest raport, dar şi din datele existente la nivel european, rezultă că sistemul educaţional românesc are probleme serioase în ceea ce privește alfabetizarea funcţională şi multiplă, elevii români situându-se pe locul 49 din 65 la testarea PISA din 2009, la secţiunea lectura şi înţelegerea textului. La secţiunea matematică şi la ştiinţe, România s-a situat pe locul 47. La nivelul Europei, după România se mai află doar Albania. Această situaţie trebuie să dea de gândit factorilor de decizie din domeniul educaţiei, managementului la nivelul unităţilor de învăţământ şi profesorilor care predau la clasă. Raportul Grupului la Nivel Înalt arată că 40,4% dintre elevii români sunt sub nivelul 2 (corespunzător evaluării PISA), ceea ce, practic, înseamnă incapacitatea acestora de a înțelege cele mai simple sarcini la examenele naționale. Mergând mai departe, cel mai grav este faptul că acești tineri nu vor putea accede decât la locuri de muncă care cer un nivel minim de educaţie.

Raportul Grupului de Experți la Nivel Înalt în Domeniul Literație susține că dezvoltarea competenţelor de literaţie ale elevilor, ale populaţiei în general, trebuie să ia în consideraţie următoarele patru aspecte importante:
• Conştientizarea cadrelor didactice, a factorilor de decizie şi a societăţii în totalitatea ei în legătură cu importanţa acestor competenţe;
• Oferirea dovezilor, a datelor şi a informaţiilor care arată nivelul real al competenţelor de literaţie ale elevilor și ale adulţilor;
• Recunoaşterea literaţiei ca element de bază, fundamental în procesul de educaţie;
• Crearea unei abordări şi angajări susţinute din partea tuturor celor implicaţi: guvern, societate civilă, şcoli, profesori, părinţi, mass-media etc.

Raportul Grupului de Experți la Nivel Înalt afirmă că „literaţia este podul de la sărăcie la speranţă”, accentuând astfel impactul pe care acest aspect al educaţiei îl are în procesul de învăţare, în transformarea copiilor în persoane împlinite, implicate în societate şi în dezvoltarea societăţii, în general.

În raport sunt prevăzute recomandări care pot conduce la îmbunătăţirea competenţelor de literaţie ale copiilor prin:
• Crearea unui mediu propice dezvoltării competenţelor de literaţie. Acest mediu include deopotrivă familia şi şcoala, părinţii şi profesorii.
• Cărţile şi materialele care pot fi citite trebuie să fie disponibile elevilor şi copiilor. Din acest punct de vedere, raportul evidenţiază iniţiative ale statelor europene care au înţeles importanţa lecturii şi a competenţelor de literaţie pentru copii şi adulţi. Astfel, în Polonia s-a lansat un program naţional „The First Book of My Baby” prin care mamele nou-născuţilor primesc o carte gratuit. Un program interesant a fost lansat în Lituania, „Reading Promotion Program” în cadrul căruia se promovează lectura pentru adolescenţi şi adulţi în medii şi contexte informale, cu actori celebri.
• Creşterea calităţii învăţării şi predării. În acest sens, este important ca profesorii să înţeleagă câteva aspecte esenţiale în desfăşurarea activităţii lor:
 – Predarea trebuie să conducă la înțelegere și să producă învăţare;
 – Necesitatea ca predarea să includă strategiile de literaţie care vor conduce la creșterea calității învăţării;
 – Identificarea timpurie a dificultăţilor de învăţare ale elevilor şi găsirea soluţiilor pentru remedierea lor;
 – Identificarea timpurie a dificultăților elevilor în citirea textelor și aplicarea măsurilor remediale corespunzătoare, care să conducă la diminuarea acestor probleme;
 – Creşterea motivaţiei elevilor de a învăţa, prin dezvoltarea unei relații de sprijin profesor – elev și prin implicarea elevilor în învățare;
 – Stabilirea de aşteptări înalte de la toţi elevii, indiferent de mediul din care vin aceştia;
 – Manifestarea interesului şi a pasiunii pentru predare, învăţare şi literaţie, la nivel personal şi instituţional.

• Un curriculum coerent şi integrator pentru literaţie la nivelul şcolii, în sensul unei abordări coerente de către toţi profesorii instituției, în sfera predării şi a învăţării;
• Formarea şi dezvoltarea profesională a profesorilor în domeniul literaţiei, care are în vedere atât formarea lor iniţială, cât şi cea continuă.

La nivel național, pe baza rezultatelor elevilor români la testele internaționale, la evaluările naționale, dar și din studiile de caz analizate, propunem următoarele direcții de acțiune:
1. Introducerea unui curs și studierea, la nivel universitar, a problemelor legate de alfabetizarea funcțională (identificare, instrumente, strategii de reducere, metode de predare și evaluare adecvate)
2. Schimbarea practicii de predare – învățare de la clasă prin:
 – Mutarea accentului de pe predare pe învățarea activă;
 – Folosirea metodelor și strategiilor de predare care facilitează înțelegerea, metacogniția și aplicarea;
 – Promovarea lecturii la toate disciplinele de studiu și folosirea textului în predare;
 – Dezvoltarea competențelor de lectură la toate disciplinele de studiu
3. Includerea dezvoltării competențelor de literație ale elevilor în curriculumul național, la fiecare disciplină de studiu;
4. Lansarea unui program național de formare a profesorilor în domeniul literației/alfabetizării funcționale;
5. Identificarea nivelului de analfabetism funcțional al elevilor în fiecăre instituție școlară și adoptarea măsurilor corespunzătoare de reducere a acestuia;
6. Realizarea unor campanii naționale de promovare și susținere a lecturii în familie, la școală, la locul de muncă și în societate;
7. Propunerea unei politici publice în legătură cu dreptul elevilor de a fi alfabetizați funcțional în timpul învățământului obligatoriu, pentru a le asigura funcționarea eficientă în societate.

Prof. Liliana Romaniuc

„Un copil care citește va fi un adult care gândește!”
(Autor necunoscut)

Analfabetismul funcțional – Provocare a sistemului educațional românesc

Leave a Reply