Cum ar fi învățarea, dacă predarea ar fi cam așa…

„Ucenicia în Lectură” este un concept american pentru îmbunătățirea competenţelor de lectură specifice fiecărui obiect de studiu din ciclul gimnazial. A fost creat de WestEd – Institutul pentru Cercetare şi Dezvoltare din Oakland, California. Modelul fost prezentat şi explicat pentru prima dată în publicaţia lui Ruth Schoenbach, Cynthia Greenleaf, Cristine Cziko şi Lori Hurwitz „Reading for Understanding” (Lectura pentru înțelegere/comprehensiune) (1999). Azi, „Ucenicia în Lectură” (împreună cu CRISS) este unul dintre cele mai bune şi cele mai cunoscute programe de dezvoltare profesională a profesorilor în domeniul literației.

Săptămâna trecută, la o formare cu profesorii, o colegă a afirmat că elevii care intră intră în clasa a V-a cu dificultăți de citire nu mai au nicio șansă de recuperare. Practic, ei sunt pierduți! Modelul la care mă refer susține și demonstrează, de mai bine de 20 de ani, cu totul altceva! În loc să deplângă eşecurile, modelul oferă o a doua şansă copiilor/adolescenţilor care întâmpină probleme în lectură, prin comentarii precum: „Dacă Johnny încă nu poate citi în clasa a noua, nu este prea târziu” (Reading Apprenticeship©WestEd).

Elevii cu dificultăţi în lectură primesc rolul de ucenic în citire, fiind astfel introduşi în bunele practici de către profesorii lor, care sunt specialişti în lectura materiilor pe care le predau, nu doar transmițători de informații: Astfel, ei își asumâ rolul de „meșteri” în citire la disicplina pe care o predau. Alți elevi, și anume cei care sunt cititori competenţi, pot fi, de asemenea, „meșteri în citire” pentru colegii lor cu dificultăți în lectură. Această abordare, bazată pe munca în echipă, transformă clasa într-o comunitate dornică de învăţare.

Formare la Radăuți
Sesiune de formare la Rădăuți

Programul a fost creat de cercetători în domeniul literației şi de profesori practicieni, ca un răspuns la problemele urgente de citire ce împiedică învăţarea în gimnaziu. Abordarea a avut o rată de succes uriaşă atât în SUA, cât şi în Canada, fapt dovedit de cercetările riguroase care au urmat. Autorii modelului au identificat patru dimensiuni cheie ale învățării, necesare în dezvoltarea competențelor de lectură ale elevilor, după cum urmează:

Dimensiunea personală: dezvoltarea identităţii elevilor şi a conştiinţei de sine ca cititori, dar şi a scopurilor lecturii şi a obiectivelor ce trebuie atinse pentru îmbunătăţirea capacităţilor de lectură” – altfel spus, implicarea elevilor în învățare și în lectură. Rostirea unor cuvinte dintr-un text nu este lectură!

Dimensiunea socială: crearea unei comunităţi în clasă, identificarea contribuţiei fiecărui membru şi dezvoltarea unui mediu sigur pentru elevi, astfel încât aceștia să fie deschişi în legătură cu problemele pe care le întâmpină în lectură” – altfel spus, oferirea sprijinului de către profesor.

Dimensiunea cognitivă: dezvoltarea proceselor mentale ale cititorilor, inclusiv a strategiilor de rezolvare a sarcinilor” – adică, conștientizarea lecturii și relaționarea cu textul.

Dimensiunea acumulării de cunoştinţe: identificarea şi adăugarea tipurilor de cunoştinţe pe care cititorii le activează în momentul citirii şi dezvoltarea interacţiunii acestora cu textul” – adică, învățarea vizibilă.

În centrul acestui model se afla „conversaţia metacognitivă” – o „conversaţie continuă în care profesorul şi elevii se gândesc şi discută despre relaţiile lor personale cu cititul, despre mediul social şi despre resursele din clasă, despre activitatea lor cognitivă şi despre tipurile de cunoştinţe necesare pentru a da sens textului. Această conversaţie metacognitivă continuă apoi atât intern, profesorul şi elevii citind în mod individual şi reflectând asupra propriului proces mental, cât şi extern, profesorul şi elevii vorbind despre procesul lecturii, strategiile, cunoştinţele şi motivaţiile lor şi interacţiunea cu alte păreri despre text“.

Una dintre cheile transformării educației se află în clasă, mai bine zis la profesor…la acel profesor care înțelege că predarea nu este echivalentă cu învățarea, iar învățarea nu poate avea loc făr ca elevii să fie cititori competenți! Concluziile și comentariile …vi le las dvs!

P.S. Reading to Learn este proiectul românesc care propune un model similar de intervenție, la nivelul școlii, pentru îmbunătățirea competențelor de literație/lectură ale elevilor.

Prof. Liliana Romaniuc