Învățarea vizibilă
Continui să cred, cu încăpățânare aș spune, că țara nu va fi mai performantă decât sistemul ei de educație, iar acesta nu va fi mai bun decât sunt profesorii pe care îi avem în clase. Cred, de asemenea, că orice demers de reformare și transformare a educației trebuie să înceapă în clasă și în școală. Altfel spus, cheia se află, în opinia mea, la profesorul din fiecare clasă și la directorul din fiecare școală. Esența fiecărei ore trebuie să fie predarea și învățarea vizibilă, iar sensul existenței fiecărei școli este ca prin acest proces complex să-i ajute pe copii să devina responsabili de propria lor viață, de ceea ce își doresc și, mai ales, de modul în care își pot vedea visurile devenite realitate.
John Hattie introduce conceptul de învățare vizibilă și apoi îl extinde la predare și învățare vizibilă, în cărțile sale pe această temă (Visible Learning, Visible Learning for Teachers, Visible Learning and the Science of How We Learn). Sunt câteva idei care mi-au atras în mod special atenția și cu care cred că ar trebui să începem orice demers de îmbunătățire a educației din țara noastră. Primul și, cred eu, cel mai important lucru este să conștientizăm și să recunoaștem că profesorul este factorul cu cea mai mare influență în învățare. Desigur, există și alți factori, precum: capacitățile intelectuale ale elevilor, mediul social din care acesta provine, familia, mediul de rezidență etc, dar influențele acestora sunt nesemnificative comparativ cu influența profesorului, spun studiile. Învățarea este o călătorie personală atât pentru elev cât și pentru profesor. John Hattie spune că profesorul trebuie să învețe ca un elev, iar elevul trebuie să predea ca un profesor! Ciudat, nu-i așa, pentru contextul educațional românesc unde, se știe, profesorul trebuie să predea iar elevul trebuie să învețe! Și totuși, această abordare, spun cercetările, este cea care conduce către predare și învățare vizibilă, adică către obținerea de rezultate dezirabile de către elevi. Predarea vizibilă este predarea în care profesorul este un îndrumător și un activizator al învățării, îi pasă de ce se întâmplă cu elevii la finalul lecțiilor predate și oferă feedback constant acestora. Învățarea vizibilă este învățarea în care elevii sunt implicați activ în predare, pun întrebări, au curajul să nu fie de acord cu profesorii și sunt capabili să-și monitorizeze propria învățare. Hattie spune cam așa: cu cât elevul este mai mult profesor și profesorul mai mult elev, cu atât mai sustenabilă este învățarea!
Cum ar fi dacă am începe o mișcare de conștientizare și motivare a profesorilor cu privire la rolul pe care ei îl au în învățare și să schimbăm practica de la clasă mutând accentul de pe transmiterea de cunoștințe (cele mai multe lipsite de relevanță și neînțelese de elevi) pe predarea pentru învățare vizibilă, adică pe înțelegere și colaborare la fiecare oră de clasă, în fiecare școală? Cum ar fi oare dacă am face asta în anul 2016?
John Hattie introduce conceptul de învățare vizibilă și apoi îl extinde la predare și învățare vizibilă, în cărțile sale pe această temă (Visible Learning, Visible Learning for Teachers, Visible Learning and the Science of How We Learn). Sunt câteva idei care mi-au atras în mod special atenția și cu care cred că ar trebui să începem orice demers de îmbunătățire a educației din țara noastră. Primul și, cred eu, cel mai important lucru este să conștientizăm și să recunoaștem că profesorul este factorul cu cea mai mare influență în învățare. Desigur, există și alți factori, precum: capacitățile intelectuale ale elevilor, mediul social din care acesta provine, familia, mediul de rezidență etc, dar influențele acestora sunt nesemnificative comparativ cu influența profesorului, spun studiile. Învățarea este o călătorie personală atât pentru elev cât și pentru profesor. John Hattie spune că profesorul trebuie să învețe ca un elev, iar elevul trebuie să predea ca un profesor! Ciudat, nu-i așa, pentru contextul educațional românesc unde, se știe, profesorul trebuie să predea iar elevul trebuie să învețe! Și totuși, această abordare, spun cercetările, este cea care conduce către predare și învățare vizibilă, adică către obținerea de rezultate dezirabile de către elevi. Predarea vizibilă este predarea în care profesorul este un îndrumător și un activizator al învățării, îi pasă de ce se întâmplă cu elevii la finalul lecțiilor predate și oferă feedback constant acestora. Învățarea vizibilă este învățarea în care elevii sunt implicați activ în predare, pun întrebări, au curajul să nu fie de acord cu profesorii și sunt capabili să-și monitorizeze propria învățare. Hattie spune cam așa: cu cât elevul este mai mult profesor și profesorul mai mult elev, cu atât mai sustenabilă este învățarea!
Cum ar fi dacă am începe o mișcare de conștientizare și motivare a profesorilor cu privire la rolul pe care ei îl au în învățare și să schimbăm practica de la clasă mutând accentul de pe transmiterea de cunoștințe (cele mai multe lipsite de relevanță și neînțelese de elevi) pe predarea pentru învățare vizibilă, adică pe înțelegere și colaborare la fiecare oră de clasă, în fiecare școală? Cum ar fi oare dacă am face asta în anul 2016?