Fără lectură aproape că nu poate avea loc învățarea, mă refer în primul rând la învățarea formală, din clasă. Cu toate acestea, profesorii nu învață nimic în facultate despre lectură, strategii de lectură, tipuri de texte, înțelegerea acestora, vocabular etc.

O cauză a faptului că elevii nu învață este legată de problemele serioase pe care aceștia le au cu lectura textelor din curriculum-ul școlar. Mai întâi, elevii nu sunt implicați în lectură și, apoi, ei nu înțeleg ceea ce citesc. Pentru a depăși aceste bariere, cineva, adică profesorul, trebuie să-i învețe cum să citească, cum să caute sensul pentru a înțelege ceea ce citesc, logic, nu-i așa?

Există mai multe niveluri ale lecturii (nu mă refer la tipuri…) pe care cititorul le poate atinge. În funcție de nivelul la care ajunge elevul, poți evalua gradul de înțelegere sau, dimpotrivă, cauzele lipsei de înțelegere a textului. Îmi place clasificarea pe care o face Adler – patru niveluri ale lecturii:
1. lectura elementară, de bază – recunoașterea semnelor și înțelegerea propozițiilor;
2. lectura de tip skimming sau de suprafață – pentru a obține informații, într-un timp prestabilit;
3. lectura analitică – lectura pentru înțelegere și, deci, învățare;
4. lectura „sintopică” sau lectura comparativă – lectura pe care o poate face un cititor metacognitiv. Ei, când știi despre aceste câteva lucruri, esențiale în lectura oricărui tip de text, este ceva mai ușor să înțelegi, ca profesor, cauzele și nevoile de învățare ale elevilor tăi…

Povestea cu analfabetismul funcțional, o altă obsesie de-a mea, cam de aici trebuie să înceapă – de la lectura
conștientă/activă, pentru înțelegere! Pentru fiecare nivel de lectură există strategii de intervenție care pot conduce la îmbunătățirea performanțelor elevilor!

prof. dr. Liliana Romaniuc