Pledoarie pentru metacogniție (II)

Pornind de la premisa că „toți profesorii sunt profesori de lectură” (Brozo & Simpson, 2007; Fisher & Ivey, 2005) apare nevoia responsabilizării fiecărui cadru didactic în raport cu formarea și dezvoltarea competențelor de literație ale elevilor indiferent de disciplina predată. Este responsabilitatea mea ca profesor (de matematică, de biologie, de geografie, de istorie, de fizică, de muzică etc.) de a-i înarma pe elevi cu acele instrumente necesare decodării, interiorizării și aplicării informațiilor din textele pe care le folosesc în cadrul orelor mele. Trebuie să îmi asum faptul că abilitățile de scris-citit nu sunt o condiție suficientă pentru ca mesajul specific lecției/temei/ariei curriculare pe care o abordez să fie receptat și procesat în manieră adecvată de către elevii mei.

Indiferent de disciplina pe care o predau, misiunea mea ex cathedra este de a-i învăța pe elevii mei cum să învețe folosind ceea ce eu le prezint/explic și ceea ce ei citesc. Una dintre cele mai eficiente metode prin care se formează și dezvoltă deprinderile de învățare este modelarea. Nu vă fie teamă să împărtășiți cu elevii dvs. maniera în care dvs. înșivă (ca cititori experimentați) vă raportați la lectura pentru înțelegere și pentru învățare!

O manieră de a realiza transferul de cunoaștere/experiență în ceea ce privește abordarea lecturii pentru învățare este gândirea cu voce tare. Este o tehnică prin care cititorii experimentați pot împărtăși modul în care decodifică mesajul textelor pe care le parcurg. Este un model pe care profesorii îl pot prezenta elevilor evidențiind strategiile comune de înțelegere pe care le folosesc atunci când abordează conținutul scris pentru a învăța. Modelând gândirea cu voce tare profesorul reușește să le demonstreze elevilor că lectura nu este un proces pasiv, că cititorul poate construi și reconstrui semnificațiile unui text pe măsură ce îl parcurge.

Duffy, Roehler și Hermann (1988) ne oferă următoarele patru sugestii pentru a folosi gândirea cu voce tare:

  • Prezentați strategia în texte reale (de exemplu articole pe diferite teme);
  • Descrieți actele mentale pe care le folosiți în timpul lecturii productive ca metodă de a înzestra cititorii cu cunoștințele necesare pentru a deține controlul proceselor cognitive proprii;
  • Oferiți-le exemple și non exemple care demonstrează scopul gândirii flexibile;
  • Combinați modelarea cu oportunitățile de a exprima propria gândire în timp ce citiți!

Metoda gândirii cu voce tare este o invitație la autodezvăluire ca tehnică a modelării. Pentru ca demersul să fie unul reușit, profesorul trebuie să renunțe la poziția de atotștiutor și să devină vulnerabil, să anunțe momentul când se simte confuz, să prezinte acțiunile întreprinse pentru a se lămuri, să facă predicții cu privire la intențiile autorului, să descrie imaginile pe care și le reprezintă în timp ce citește și să împărtășească orice alte gânduri i se nasc în minte. Metoda gândirii cu voce tare este o invitație la autenticitate în folosul învățării.

prof Raluca Ungureanu

Referințe bibliografice
Brozo, W. G., & Simpson, M. L. (2007). Content literacy for today’s adolescents: Honoring diversity and building competence (5th ed.). Upper Saddle River, NJ: Erlbaum
Fisher, D., & Ivey, G. (2005). Literacy and language as learning in content-area classes:A departure from “every teacher a teacher of reading.” Action in Teacher Education, 27(2), 3-11
Duffy, G., Roehler, L, & Herrmann, B. (1988). Modeling mental processes helps poor readers become strategic readers. The Reading Teacher, 41, 762-767